Editorial : Sfîntul Balaj Dan Claudiu Tanasescu

Toţi credincioşii ştiu, din cultura lor bisericească şi de la preoţii care-i spovedesc şi-i povăţuiesc întru binele lor, că bunul Dumnezeu le iartă greşelile şi chiar păcatele, pentru ca ei să poată ajunge, atunci cînd le vine timpul, în locul acela unde nu-i nici suferinţă, nici întristare... Dar, în afara Domnului, această iertare poate fi îndeplinită, cu anumite rosturi, şi de unii sfinţi, la care ne aplecăm, mai ales cu ocazia rugăciunilor făcute. Iată însă că, mai nou, apar muritori de rînd, care se gîndesc la veşnicia lor şi, din acestă pricină, încearcă să se substituie sfinţilor, dăruindu-le iertarea unor pămînteni, fără a ţine cont că n-au dreptul creştinesc la acest gest, mai ales atunci cînd, iertînd pe unul, faci rău altuia.

Unul din aceşti profitori ai bunăvoinţei este fluiericiul Cristi Balaj, care a gîndit că, substituindu-se unuia dintre sfiniţi, îl poate ierta, în timpul jocului dintre echipa din Urziceni şi Steaua, pe jucătorul bucureştean Szekely de al doilea cartonaş galben. Conform regulamentului, sancţionarea fotbalistului cu acest avertisment ar fi provocat acordarea celui roşu, aşadar, trimitere la baie a tînărului plin de draci şi, implicit, lăsarea în inferioritate numerică a formaţiei din Ghencea. Dar, domnul Balaj, crezîndu-se, în acele momente, un sfînt care poate ierta, ori din alte motive, n-a dus mîna la buzunarul cu maimuţe colorate, nevitregind, astfel, echipa lui Gigi de un jucător. Ne gîndim că dacă Steaua rămînea în zece fotbalişti, poate că formaţia din Urziceni nu pierdea două puncte în acea partidă, pe care, fie vorba între noi, a dominat-o, dovedind că este o echipă bună, şi, totodată, trăgînd masca de pa faţa Stelei, care se crede deosebită, dar care cîştigă meciurile la spartul tîrgului, şi uneori dubios.
Oricum, important este că Balaj, prin gestul său de iertare, a dovedit că se străduieşte să intre în rîndul sfinţilor moderni. Ne mai întrebăm dacă Federaţia de Fotbal permite ca un arbitru să ierte de cartonaşe pe unii jucători, iar pe alţii, nu!? Dacă este de acord, atunci edificiul cu o minge de fotbal montată pe frontispiciu ar trebui să-şi schimbe destinaţia în biserică!