Editorial: Pretendentele, picioare de lut Dan Claudiu Tanasescu

Ni s-a acrit tot ascultînd şi citind declaraţiile "boşilor" din fotbalul românesc, care se bat cu cărămida în stern, lăudîndu-se, fără ruşine, cu cîştigarea Campionatului, a Cupei şi a unor competiţii europene la care visează, precum vrabia la mălai, stimulaţi, desigur, de milioanele de euroi acordate ca premii. Dar, de la halucinaţiile lor şi pînă la realitate se află un munte cît Kilimanjaro, obstacol ce nu le dă voie să se bucure de astfel de izbînzi decît în somnul iscat după ce au glojdit o stacană de "apă de foc" şi au adormit pe canapeaua din hol înveliţi de ai casei cu pledul pe care doarme, de obicei, căţelul domestic.

Te uiţi la clasamentul la zi şi te minunezi cum reuşesc să joace lapte gros cele cîteva echipe care au pretenţia să cîştige competiţia lui Mitică.
Scoţîndu-şi cîte un dinte una alteia, formaţiile, care se cred aspirante la titlu, îşi fac zile negre, şi asta nu fiindcă ar vrea vreuna aşa ceva, ci din pricină că toate au picioare de lut. Din cauza rezultatelor fără istoric nu poţi spune care-i mai bună dintre ele, dar, în mod sigur, poţi afirma că toate prestează jocuri neinteresante, uneori penibile, din care nu mai înţelegi nimic. Dacă ne uităm la rezultatele din această săptămînă, observăm că, în afara Rapidului, care a învins pe Poli Timişoara, toate celelalte "pretendente" au dat chix, încurcîndu-se în lujerii unui fotbal de duzină, practicat de nişte jucători ieşiţi din formă, fără vlagă, vitregiţi de tehnică şi repetenţi la tactică.
Echipa ceferiştilor de sub Feleac se dovedeşte un foc de paie. Am văzut asta la sfîrşitul meciului de la Galaţi, cînd alde Culio şi ai săi au părăsit terenul cu coada între picioare. Apoi, la Urziceni, unde echipa lui Gigi a izbutit, mulţumită arbitrajului părtinitor prestat de Cristi Balaj, să facă rost de un punct norocos, nejucînd mai nimic. Şi nu e de neluat în seamă că sîmbătă, pe Dinamo, am asistat la o îmbrînceală penibilă, care i-a aşezat pe cei din Şoseaua Ştefan cel Mare pe aceeaşi treaptă cu ultima clasată, Ceahlăul. Şi atunci ce să crezi despre echipele de club, conduse de o cohortă de nepricepuţi, care cred că sînt geniali şi-şi pot da cu părerea, fără ca oamenii adevăraţi de fotbal să aibă dreptul măcar să poată crîcni? Din această pricină, din păcate, constatăm cu tristeţe că pretendentele la primul loc au picioare de lut.

DAN CLAUDIU TĂNĂSESCU