Ni s-a acrit tot ascultînd și citind declarațiile "boșilor" din fotbalul românesc, care se bat cu cărămida în stern, lăudîndu-se, fără rușine, cu cîștigarea Campionatului, a Cupei și a unor competiții europene la care visează, precum vrabia la mălai, stimulați, desigur, de milioanele de euroi acordate ca premii. Dar, de la halucinațiile lor și pînă la realitate se află un munte cît Kilimanjaro, obstacol ce nu le dă voie să se bucure de astfel de izbînzi decît în somnul iscat după ce au glojdit o stacană de "apă de foc" și au adormit pe canapeaua din hol înveliți de ai casei cu pledul pe care doarme, de obicei, cățelul domestic.
Te uiți la clasamentul la zi și te minunezi cum reușesc să joace lapte gros cele cîteva echipe care au pretenția să cîștige competiția lui Mitică.
Scoțîndu-și cîte un dinte una alteia, formațiile, care se cred aspirante la titlu, își fac zile negre, și asta nu fiindcă ar vrea vreuna așa ceva, ci din pricină că toate au picioare de lut. Din cauza rezultatelor fără istoric nu poți spune care-i mai bună dintre ele, dar, în mod sigur, poți afirma că toate prestează jocuri neinteresante, uneori penibile, din care nu mai înțelegi nimic. Dacă ne uităm la rezultatele din această săptămînă, observăm că, în afara Rapidului, care a învins pe Poli Timișoara, toate celelalte "pretendente" au dat chix, încurcîndu-se în lujerii unui fotbal de duzină, practicat de niște jucători ieșiți din formă, fără vlagă, vitregiți de tehnică și repetenți la tactică.
Echipa ceferiștilor de sub Feleac se dovedește un foc de paie. Am văzut asta la sfîrșitul meciului de la Galați, cînd alde Culio și ai săi au părăsit terenul cu coada între picioare. Apoi, la Urziceni, unde echipa lui Gigi a izbutit, mulțumită arbitrajului părtinitor prestat de Cristi Balaj, să facă rost de un punct norocos, nejucînd mai nimic. Și nu e de neluat în seamă că sîmbătă, pe Dinamo, am asistat la o îmbrînceală penibilă, care i-a așezat pe cei din Șoseaua Ștefan cel Mare pe aceeași treaptă cu ultima clasată, Ceahlăul. Și atunci ce să crezi despre echipele de club, conduse de o cohortă de nepricepuți, care cred că sînt geniali și-și pot da cu părerea, fără ca oamenii adevărați de fotbal să aibă dreptul măcar să poată crîcni? Din această pricină, din păcate, constatăm cu tristețe că pretendentele la primul loc au picioare de lut.
DAN CLAUDIU TĂNĂSESCU
|
